Top cărți 2024

Iată o selecție de cinci cărți citite de mine pe parcursul anului 2024, alcătuită pe principiul „cărți la care am sentimentul că mă voi întoarce”. Scurtele glose ce însoțesc titlurile respective sunt glose de cititor, cel mult de comentator, și nicidecum de critic literar.

E.H. Gombrich, Istoria artei, ed. a 3-a, rev., trad. de Nicolae Constantinescu, București: Editura Art, 2020, 688 p.

Concepută ca o lucrare de popularizare a noțiunilor de istorie a artei, cartea a cunoscut șaisprezece ediții, din 1950 până în 1995, întrecând cu mult așteptările modeste ale autorului, din perioada redactării ei; dovadă stau generațiile de cititori din toată lumea, care și-au consolidat gustul estetic citind-o, ea figurând actualmente inclusiv în bibliografia obligatorie a universităților de arte. Grație posibilităților tehnice ale momentului, cartea are un format splendid, apărând ca un album de artă deosebit de consistent. Nu doar erudiția istoricului specializat în arta lumii, ci și stilul limpede al acestuia și capacitatea lui exegetică, care e remarcabilă, au avut darul de a mă captiva.

Constantino D’Orazio, Arta în șase emoții, trad. din lb. italiană de Mircea Vasilescu, București: Baroque Books & Arts, 2024, 264 p.

Cartea ilustrează starea de grație a eseului, în cele șase minieseuri (plus un postludiu despre arta contemporană), autorul comentând cu aceeași subtilitate analitică, atât pe marginea artei adăpostite în cele mai titrate muzee, cât și pe marginea marii literaturi, spre a surprinde dorința, delirul, bucuria, chinul, uimirea și îndoiala, adică toată canavaua de emoții a sufletului omenesc. Dotat cu o excelentă vocație interpretativă, criticul de artă Constantino D’Orazio este apt să contemple și să analizeze spectrul emoțiilor primare, ilustrat în arta lumii – de la formele artistice conținute în pictura de pe ceramica grecească, din secolul al VI-lea î.Hr., la compozițiile lui René Magritte, ajungând chiar la excesele artei contemporane –, totul într-un spectacol sincretic, cu revelatoare deschideri către poezie și filosofie, aproape orfic – când abordează cântecele lui Sappho, poemele lui Catul sau odele lui Keats – și aproape gnomic – când trece de la Teogonia lui Hesiod, prin odele lui Horațiu, până la Evanghelia după Ioan.

Șerban Foarță, Hexachordos: Psalmii, Ecleziastul, Cântarea Cântărilor, Iov, Psalmii lui Solomon, Odele, Timișoara: Editura Brumar, 2022, 612 p.

Cartea este apărută într-o ediție bibliofilă, demnă de reputația celor șase cărți poetice și sapiențiale ale Vechiului Testament, pe care Șerban Forță le versifică (sunt „pre stihuri retocmite”), situându-se, prin aceasta, în prelungirea unei anumite tradiții din literatura română, deschise de Dosoftei și reconfigurate, mai aproape de noi, de Eugen Dorcescu și de Ștefan Augustin Doinaș. Autorul evită să-și transforme textele în niște comentarii lirice ale poeziei biblice; el dorește să rămână în registrul atitudinal fixat în textul originar, căruia, pe de altă parte, caută cu tot dinadinsul să-i insoliteze potențialul de expresivitate.

Adrian Lesenciuc, Limba lui Hristos, București: Corint Fiction, 2024, 272 p.

Un roman foarte actual, având în vedere contextul lumii noastre, un roman despre război și pace, o carte care se situează la granița dintre fresca socială și hagiografie și despre care am scris în Epithet.

Jared Diamond, Colaps. Cum aleg societățile să eșueze sau să reușească, trad. din lb. engleză de Cristina Niculescu, București: Editura Litera, 2023, 776 p.

Autor distins cu Premiul Pulitzer pentru non-ficțiune (1998), Jared Diamond ne oferă în această carte o oglindă la scară mare a societății umane, punând în filigran întrebarea: Cum poate omenirea să evite sinuciderea ecologică? Panorama fluxului și refluxului civilizațiilor este construită convingător, de la culturile istorice, cum a fost cea polineziană, din Insula Paștelui, până la societățile moderne, cum este cea din actualul stat Montana, care devine studiu de caz emblematic pentru problemele de mediu ce mistuie civilizațiile de la rădăcină. Foarte bine scrisă, cartea m-a fascinat, în primul rând, prin modul în care autorul a izbutit să capteze și să livreze intact aburul de primitivitate și mister ce acoperă urmele civilizațiilor de mult apuse.

de Cezar Boghici