Thassos, această insulă aproape circulară din Marea Egee, a douăsprezecea ca mărime din Grecia și cea mai nordică dintre insulele arhipelagului elen, este paradisul cel mai apropiat de România. Sute de mii de români vin vară de vară în această insulă înverzită, cu ape turcoaz și smarald. Nu degeaba i se zice insula românilor, ei fiind probabil cei mai numeroși care o aleg ca destinație de vacanță. E loc al relaxării, al curelor helio-marine, al talasoterapiei, al distracției, dar nu doar atât. Uneori ea devine loc binecuvântat care trezește inspirația artiștilor, spațiu generos în care talentul decupează raiul regăsit. Știam că poeta Liliana Ursu a fost în august pe insulă și știam și că au căutat-o, ca niște păsări ori ca niște îngeri, poemele. Așa că am rugat-o să îmi dea câteva dintre aceste nestemate. Poftiți, spre bucurie, mai jos, șapte dintre ele. Cu siguranță când veți mai alege Thassos-ul vă veți aminti cum se culege inefabilul.
Laurențiu-Ciprian Tudor
Ca o nemurire
de la o vreme respir
prin roșul leandrilor,
prin turcoazul împărătesc al Mediteranei
până ce aurul melodios al luminii din Limeria,
Theologos și din golful Sfintei Ana
îmi coboară în suflet
ca o rugăciune,
ca o nemurire
Ca peștele în apă
ca peștele în apă, ca vulturul în aer
ca un cosaș în cântec, aproape invizibil
de neîmblânzit,
fugar uneori
la întrecere cu nostalgia cosmică
a păsării colibri
când se înșurubează în ceruri
în dansu-i nupțial
Chipul dintâi
foșnet calin, spinări adolescentine
de valuri,
chipul dintâi al fericirii
promise,
fragili și vulnerabili
asemeni păsărilor prinse
în cătarea vânătorului,
cu scutul rugăciunii tras pe trup
dăruind Domnului :
cel mai copilăresc suflet al nostru,
darul scrisului
darul scrisului, un espresso de o viață,
gândurile precum avalanșele,
asalturile lor asupra inimii
care s-a făcut mică,mică
o pasăre cu penele ude de atâtea ploi
fă-mă , Doamne, punte, iar,
între copilul care am fost
și zmeele pe care le înălțam...
În somnul iernatic
tot mai aștept corăbii și stele
și o plaje care începe
după o armadă de măslini
Mineiul grădinii l-ai îvățat pe de rost :
Colibri viteaz, sârguitor culegător de nectar
pentru suflete flămânde
Sirena
vine la asfințit,
ușuară peste stânci se lasă
spre golful de safir,
din rucsacul turcoaz
scoate un cearceaf brodat cu stele și corali
își leapădă rochița aurie
și se întinde pe un țanc scăldat în valuri,
rămâne așa, nemișcată,
sirenă, ochi în ochi cu cerul,
cu trupul împletit cu marea
înoată apoi încercând
să prindă în palme ultima rază de soare
dovadă
că a fost pe pâmânt...
Sora Colibri
în vara asta magnifică și transcendentă
încerc, tot mai încerc
în timp ce aștept răbdurie căruța cu pepeni
să-ți pipăi umerii, să aflu, în sfârșit
urmele aripilor
de Liliana Ursu
Kommentare