Memoria culturală

Memoria culturală locală și indexurile de reviste locale: surse și resurse

Despre memorie culturală locală

Oamenii se pot gândi de obicei la memorie ca la amintirea sau rememorarea trecutului, ea permițându-le acestora să învețe mai mult sau mai puțin, înlăturând momentele negative, din experiențele trecute și să aplice aceste cunoștințe în circumstanțele prezente, fiind o parte critică a identității noastre. Memoria este astfel văzută ca funcționând cel mai bine atunci când un număr maxim de experiențe originale sunt păstrate cât mai mult timp posibil, în practică, însă, amintirile dispar în mod constant pe măsură ce sunt transmise din generație în generație: precum apa transportată într-o găleată cu scurgeri care se usucă încet, ele se pierd inaluctabil și inebranlabil, continuu pe parcurs.[1] Prin extensie, Memoria culturală, inclusiv cea locală, este o formă de memorie colectivă împărtășită de un grup de oameni și este adesea stocată în obiecte și instituții, cum ar fi muzee, biblioteci sau monumente istorice.[2] Pentru a înțelege cultura, oamenii accesează o gamă largă de simboluri culturale, cum ar fi cărțile, iar bibliotecile și internetul stochează o cantitate aparent infinită de date despre ce înseamnă să faci parte dintr-o cultură.[3] Memoria culturală este “cea mai durabilă formă de memorie” și, într-adevăr, memoria culturală poate dura mii de ani sau chiar mai mult.[4] Ca toate formele de memorie, cea culturală are funcții importante, de exemplu, cristalizează experiențele împărtășite, iar procedând astfel, ea ne oferă ineluctabil o înțelegere a trecutului și a valorilor și normelor grupului (sau mai exact grupurilor) din care facem parte, creând, de asemenea, o formă de identitate comună și un mijloc de comunicare a acestei identități noilor membri.[5]

Despre indexare

În cadrul rolului inevitabil al bibliotecilor publice ca „vectori ai conservării memoriei culturale locale” se află și acțiunea sau operațiunea de indexare a revistelor și ziarelor etc. Indexarea este operațiunea prin care documentelor li se atribuie un set de elemente definitorii pentru caracterizarea subiectului acestora, astfel încât ele să poată fi regăsite de către utilizatorii de informații.[6] Pe de altă parte, indexarea este activitatea care poate avea ca produs final un index, în acest caz având de-a face cu un index de la sfârșitul unui document, cel mai adesea o carte sau un jurnal cu conținut științific, ori o revistă de cultură sau de literatură, un instrument fără de care accesul rapid la informații specifice din conținutul cărții, jurnalului sau revistei are de suferit.[7] Elementele de intrare în acest timp de index sunt ordonate alfabetic și sunt însoțite de indicații privind localizarea lor în document.[8] Potrivit lui Leonard Will, indexarea este analiza intelectuală, aici, analiza efectuată prin intermediul conceptelor reprezentate în acesta și al alocării termenilor preferați corespunzători pentru a permite regăsirea informației.[9]

Un index de reviste, numit și „index bibliografic” sau „bază de date bibliografică”, este o listă de reviste organizate pe discipline, subiect, regiune sau alți factori. Indexurile revistelor pot fi folosite pentru a căuta studii și date pe anumite subiecte, atât oamenii de știință, cât și publicul larg putând căuta în indexurile revistelor.[10] Revistele indexate sunt importante, deoarece sunt adesea considerate a fi de o calitate științifică mai mare decât revistele neindexate.[11]

Reviste culturale antebelice și interbelice brașovene indexate

În perioada comunistă, echipa de bibliotecari şi bibliografi braşoveni, şi nu numai, a indexat cu sârg o serie de reviste locale: „Prometeu”, „Şcoala şi familia”, „Ţara Bârsei”, „Revista teatrală”, „Klingsor”, „Viaţa săceleană”, „Plaiuri săcelene”, „Spre stânga” ş.a., rezultatul constând în consistente lucrări bibliografice. Indicii au fost redactaţi din nou, deoarece erau dactilografiaţi, cerneala se ştersese, caractererele erau îngroşate, iar la scanare literele nu ar fi fost recunoscute automat uşor şi ar fi fost foarte multe erori. După tehnoredactare, indicii au fost verificaţi poziţie cu poziţie cu numerele originale ale revistelor în faţă, deoarece, în sinistra perioadă comunistă, a acţionat conștienta cenzură a bibliotecarilor şi în mod constant articolele cu caracter legionar şi fascist, desigur, au fost eliminate fără milă şi nu au fost indexate. Este exemplul revistei literare „Prometeu” care a publicat articole cu acest caracter semnate de un autor cu nume anonimizat: Nae Prejmereanu. Un alt caz interesant-semnificativ s-a petrecut cu publicația „Şcoala şi familia” (cu trei serii de apariţie 1886-1889, 1903-1904, 1931-1933) unde articolele despre religie au fost eliminate statornic, invariabil. Din acest motiv, munca la indicii de reviste locale s-a dovedit de lungă durată, cvasi-sisifică, dar cu atât mai plină de satisfacţii cu cât a contribuit la memoria culturală a comunităţii brașovene. Să începem cu publicația „Școala și Familia”.

Revista „Şcoala și Familia”[12]

Studiu introductiv și analiză

Anul 1886 reprezintă un moment de seamă în evoluţia presei de specialitate din Transilvania, fiind timpul în care apar simultan o serie de reviste pentru învăţământ, ele completând în mod fericit tabloul presei pedagogice din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În ordinea în care au început să vadă lumina tiparului asemenea reviste sunt: Foaia diecezană (Caransebeş, 17 ianuarie 1886), Ludimagister (Reşiţa, 17 martie 1886), Şcoala şi familia (Braşov, 4 aprilie 1886), Convorbiri pedagogice (Satul Nou, 1 iunie 1886). Pentru Braşov, oraşul de ctitorie a presei româneşti din Transilvania, momentul la care ne referim prezintă ineluctabil o rezonanţă cu totul aparte, astfel, aici se ivea revista Meseriaşul român, “foaie pentru învăţătură şi petrecere” (Braşov, 27 februarie 1886), Der Siebenbürgische Volksfreund (Braşov, 4 aprilie 1886). De menţionat că revista Convorbiri pedagogice va continua în anul 1888 tot la Braşov. Având iniţial drept subtitlu “foaie pentru creştere şi învăţământ”, revista braşoveană Şcoala şi familia a cunoscut trei perioade de apariţie: I (4 aprilie 1886 – 1 iunie 1889), II (1 februarie 1903-1904) şi III (1931-1933). Organ de presă al “Reuniunii învăţătorilor români din districtul al X-lea – Braşov”, revista avea ca director, până la 15/27 martie 1887, pe Ştefan Iosif, tatăl mai cunoscutului poet Şt. O. Iosif, iar ca redactor (până la retragerea directorului, precum şi de la 1/13 mai 1888 până în 1904) pe învăţătorul Ioan Dariu. Între colaboratorii revistei se aflau profesorii Andrei Bârseanu şi Nicolae Pop din Braşov, câte un director şcolar din Braşov, Satulung şi Sighişoara, învăţători din Braşov şi din apropiere (Bod, Ghimbav, Făgăraş, Turcheş), dar şi din alte părţi (Răşinari, Băbeni – România etc.). Gruparea revistei de la Braşov îşi propunea un program de-a dreptul gigantesc: Tratarea în mod practic şi popular a principiilor pedagogice şi didactice, publicarea unor studii privind starea şcolilor, observaţii critice asupra condiţiilor materiale ale învăţătorilor, momente din istoria pedagogiei generale şi “în special la români”, cicluri de articole destinate părinţilor, de texte sau articole privind ţinerea la curent cu noutăţile ştiinţifice din învăţământ, prezentări de lucrări noi, „povestiri şi poezioare pentru învăţători şi părinţi” cu aplicabilitate în educaţia copiilor, lecţii practice etc., – sunt tot atâtea puncte ale programului revistei. În concluzia cuvântului său introductiv, pompos-patriotic, se accentua importanţa pedagogiei, a sferei ei de cuprindere, arătându-se că aceasta este “o putere prodigioasă pentru orice naţeune” şi că de aceea creşterea şi “luminarea” tineretului „este pârghia prin care se poate ridica ea la treapta legitimelor noastre aspiraţiuni”. Ba mai mult: „Este o chestiune de viaţă”, – conchidea redacţia, făcând trimiterea la memoria lui Gheorghe Lazăr.

Următoarea serie a revistei Şcoala şi familia va fi apărut de abia după realizarea statului român unic sau unitar, respectiv în anii 1931-1933, ca organ al Asociaţiei învăţătorilor din oraşul şi judeţul Braşov, subtitlul ei fiind: “Revistă pedagogică şi culturală din Ţara Bârsei” şi avea ca redactori pe învăţătorii Romulus Cosma şi Radu Prişcu. În articolul introductiv al primului număr (anul I, mai 1931) [13], se arăta că în faţa problemelor pedagogice şi culturale însemna că învăţătorii ar fi „prea nepăsători”, dacă ei ar mai amâna apariţia acestei publicaţiuni necesare. Referindu-se la activitatea predecesorilor în această direcţie şi voind să reînvie entuziasmul de altădată, se arată hotărârea sinceră și vajnică de a lega firul trecutului şi a-l depăna mai departe. Intenţia mărturisită a grupării era aceea de a da tinerei generaţiuni posibilitatea să se manifeste plenar și oameni însufleţiţi şi plini de avânt să se poată dezvolta “cu deplină libertate de gândire”. De la începuturile ei, conţinutul foii Şcoala şi familia se menţinea în principal pe structura cunoscută: educaţie (în familie) – învăţământ (primar) – pedagogie metodică (elementară) etc. Aşa cum se constată din proporţiile materialului rezultat în indice cu privire la asemenea capitole, alături de problemele specifice din domeniul învăţământului, în revistă se întâlneşte totodată un mare volum de date biobibliografice, precum şi de alte ştiri culturale. Din categoria informaţiilor de tipul personalia, bunăoară, revista din Braşov difuza la timpul său nume şi date de rezonanţă în cultura română: Gh. Asachi la o sută de ani de la naştere, George Bariţiu la cincizeci de ani de activitate publicistică, Timotei Cipariu (necrolog), Miron Costin (statuia cronicarului) şi multe alte informaţii biografice (Dimitrie Gusti, Petre Ispirescu, I. Mureşianu, Aron Pumnul etc.), constituind unele mostre în această privinţă. În majoritatea lor, asemenea informaţiuni luau mai degrabă aspectul unor simple și agasante anunţuri (mortuare), dar consemnarea lor într-o revistă de circulaţiune căpăta semnificaţii ce depăşesc cu mult cadrul local în care apăreau. „Poetul M. Eminescu – se notează la rubrica „Diverse” din revistă la anul 1889 – a încetat din viaţă. Lucrările sale, puţine la număr, dar de mare valoare – continuă textul informaţiei –, îi asigură un nume nemuritor între români. Eternă fie amintirea lui”. Şi numele luceafărului a devenit, în adevăr, aşa cum au dorit-o atâţia, inclusiv inimosul cerc al revistei braşovene, – nemuritor. Reflectând în mod sintetic conţinutul revistei, schema de organizare a materialului informativ este cea reprodusă în cuprinsul indicelui bibliografic ce urmează.[14]

Revista „Țara Bîrsei”

Scurt istoric și notă bibliografică

Potrivit lui I. Hangiu, „Ţara Bîrsei” a fost o revistă de cultură, care a apărut la Braşov, bilunar, din mai 1929 și pînă în iulie-decembrie 1938 (deci pe o durată de aproape zece ani), sub conducerea lui Axente Banciu.[15] Au apărut anual 6 numere (adică un număr la două luni) sub redacția profesorului Axente Banciu, inițiatorul și conducătorul revistei, sprijinit materialicește de Primăria Municipiului Brașov, de Asociațiunea „ASTRA”, la care s-au alăturat o serie de particulari, din categoria intelectualilor și comercianților. Sediul redacției și administrației a funcționat începând cu nr. 6 (noiembrie – decembrie) al revistei pe anul 1932 în strada Mureșenilor la nr.22 (actuala stradă Poarta Șchei). Toate numerele revistei văd lumina tiparului la Tipografia „Unirea” din Braşov, strada Lungă nr. 20. Publicație regională, fără a înțelege regionalismul în mod exclusivist, “Țara Bîrsei” conține articole de istorie și cultură, versuri, proză și rubricile: “Răsfoind ziarele și revistele noastre”, “Dări de seamă”, “Cronică”, “Bibliografie”, “Informații”[16]. În “Țara Bîrsei”, au semnat articole nume importante ale culturii române, printre care amintim: Sextil Pușcariu (Ce e românesc în literatura noastră, nr.1/ 1929 ș.u.; Lingvistica modernă și evoluția ei, nr. 1/ 1931), G. Bogdan-Duică (Din istoria teatrului românesc în Brașov, nr.2/ 1929), C. Lacea (Din copilăria lui Șt. O. Iosif, nr. 1/ 1931), Aurel A. Mureșianu (Presa românească înainte și după 1848, nr.2/ 1931), I. Mușlea (Brașovul în poezia populară, nr. 2/ 1931). [17] Versuri au publicat: Ecaterina Pitiș, I. Bran Lemeny, V. Netea; proză: Al. Lascarov-Moldovanu, Horia Petra-Petrescu, iar teatru: Al. Ceaușianu (Craiul munților, poem dramatic, act III, nr. 6/ 1935 ș.u.).[18] Nr.4/ 1931 a fost închinat cunoscutului și prodigiosului istoric Nicoale Iorga, cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani. [19] În fine, Revista Țara Bîrsei a publicat traduceri din literaturile maghiară și germană, după cum urmează: poeții maghiari Petőfi Sándor (Către imitator, nr.3/ 1929; Către soare, nr.2/ 1930, traducător Axente Banciu) și Arany János (Despre patrie, nr.2/ 1931, fără menționarea traducătorului); poetul austriac Nikolaus Lenau (Nu-mi găsesc astăzi locul, nr.5/ 1931) și poetul german Heinrich Heine (Mamei mele, nr.5/ 1936, traducător Al. Ceaușianu). [20]

Editorialul din primul număr de apariție al revistei intitulat „Brazda noastră” arată în linii mari programul ei, iar acesta e sintetizat în patru puncte de reper pe care le reproducem parțial:

- „Să punem în vitrina actualității: suflete, frămîntări, fapte din trecutul nostru...”

- „Vrem apoi, să oglindim cît mai fidel actualitatea...”

- „Vom căuta să strîngem în jurul revistei atît valorile științifice, talentele literare, artistice consacrate – originare de aici sau în legături strînse cu acest ținut – cît și pe cele latente sau înmugurute, stimulîndu-le și înleslindu-le afirmarea”

- „Nu ne vom izola însă nici de restul țării și neamului...”

Presa vremii a salutat cu bucurie apariția acestor publicații într-un oraș al cărui trecut istoric, economic și cultural au făcut mândria țării. Spicuim din „Universul literar” următoarele: „Țara Bîrsei e o revistă nouă a cărei apariție o salutăm cu frăție... Programul revistei este evidențierea valorilor și specificul acestui „colț de țară”, iar din Analele Banatului: “În condiții tehnice excelente, cu un conținut miezos (sic!) datorit unor condeie consacrate, apare această nouă și importantă contribuție la înfiriparea unei activități culturale regionale, înțeleasă în sens înalt”.

Dat fiind că revista reprezintă o valoare documentară pentru diferite domenii, și că este des solicitată, indicele bibliografic înlesnește această cercetare mai în detaliu, materialele din bibliografie fiind grupate pe capitole și subcapitole ce corespund temelor tratate de revistă. Principiul selectivității s-a aplicat și aici în mică măsură impunându-se aceasta, datorită materialului bibliografic foarte abundent în revistă și mai puțin semnificativ pentru evoluția și valoarea ei, astfel, revistelor menționate în capitolele bibliografice le-au fost trecute numai titlurile, locul de apariție, anul, numărul și recenzentul (dacă a avut), iar capitolul bibliografic „Cărți primite la redacție” nu s-a fișat dacă acele cărți nu au avut prezentarea făcută, de asemenea, coperțile revistei ce conțin o serie de reclame enervante nu au făcut obiectul bibliografiei de față. Unde lucrările au fost semnate cu inițiale sau pseudonime și unde s-au putut face aceste recunoașteri, a fost trecut în paranteze drepte numele întreg sau adevărat, exemplu, Axente Banciu a semnat unele lucrări și sub pseudonimele N. Hurlup și S. Tamba, iar poetul Aurel Marin s-a mai semnat Marin Negrea. Ca metodă de lucru au fost grupate la numele fiecărui autor toate contribuțiile sale, respectând tematica fiecărui capitol, un autor fiind prezent astfel în funcție de subiectele tratate într-unul sau mai multe capitole ale lucrării, suma tuturor contribuțiilor reieșind din indexul de nume prezent la sfârșitul lucrării. În cadrul fiecărui capitol a fost adoptată ordinea alfabetică de așezare, luându-se drept vedetă atât numele autorilor, cât și primul cuvânt din titlurile nesemnate. La indicele de nume pentru simplificare, cifra a fost subliniată când s-a vorbit despre autor, și nesubliniată când reprezintă lucrarea lui. (Prof. Dogaru Gabriela)

Revista „Prometeu”

Revistă de luptă pentru propășire, frumos și adevăr

Această publicație a apărut la Brașov, lunar, în perioada iunie 1934 – februarie 1939, directorul ei fiind Ion Al. Bran-Lemeny, “unul din cei zeloşi bărbaţi ai vechii generaţiuni, care au jucat un rol însemnat la mişcarea naţională de la 1848“, potrivit “Telegrafului Român”. „Prometeu” își propunea, potrivit Dicționarului presei literare românești (1790-2000) de I. Hangiu, să publice “articole și studii din diverse domenii de cultură”, să susțină, în ordinea politică internă, “interesele superioare ale țării în cadrul principiilor generale de dreptat, cinste și legalitate, fără compromisiuni și fără a ne robi unui regim oarecare”. În domeniul artei, revista se pronunța ambițios și logic-normal pentru literatura de valoare, dar excludea, culmea, arta pentru artă: “Așa-numita artă pentru artă sau artă pură noi nu o concepem, nu o admitem, pentru simplul motiv că nu intră în puterile noastre; niciun act omenesc, și cu atât mai puțin un act de creație, nu-și poate avea rostul și scopul în sine însuși”. Revista „Prometeu” a publicat articole privind arta în general, note critice, recenzii, cronici. În primul număr a apărut Apelul studențimii universitare române din Viena (datat „mart. 1870”) scris de Aurel Mureșianu și „girat” de poetul naționale Mihai Eminescu. Tot în Prometeu, în numerele 7-8/ 1934, a fost tipărit articolul Critica decadentă de Mihail Dragomirescu, care a combătut, de pe pozițiile criticii raționaliste, atât Sămănătorismul, cât și Simbolismul și Modernismul și care era adept al esteticii integraliste, el considerând capodopera drept “o specie, înglobând în mod rigid arta în sfera științei”.Au colaborat cu versuri: I. Gr. Periețeanu, Ecaterina Pitiș, Maria Baiulescu, Lucian Costin, iar cu proză: Gh. Tulbure, Mihail Drumeș (fragment din romanul Scrisoare de dragoste, nr. 11-12/ 1939).

de Iulian Cătălui

Eseu prezentat la Conferința Națională a ANBPR-BiblioNEXT, Craiova, 2023

[1] Ann Rigney, “Plenitude, scarcity and the circulation of cultural memory”, in Journal of European Studies, Volume 35, Issue 1, March 2005, online. [2] Cf. „Cultural Memory”, in National Geographic, 19 mai 2022, online. [3] Ibidem. [4] Ibidem. [5] Ibidem. [6] Cf. Tratat de biblioteconomie, Vol. II – partea a II-a. Managementul colecțiilor și serviciilor de bibliotecă, coord. gen. Mircea Regneală, ediție provizorie, București, Editura ABR, 2016, p. 26. [7] Cf. Tratat de biblioteconomie, Vol. II – partea a II-a, p. 26. [8] Ibidem, p. 26. [9] Ibidem, p. 26, apud Leonard Will, “Glossary of Terms Relating to Thesauri and Other Forms of Structured Vocabulary for Information Retrieval”, Willpower Information, 2008-2009. [10] Cf. „What Is a Journal Index and Why Is Indexation Important?”, in AJE.com, May 13,2022, online. [11] Ibidem. [12] Pentru descrierea bibliografică a revistei, vezi Al. Sadi Ionescu şi Nerva Hodoş, Publicaţiunile periodice româneşti. Tom. I. Bucureşti, 1913. Primele şapte numere sunt tipărite la Römer şi Kamner, cele următoare în tipografia lui Teohar Alexi, iar în 1903-1904 la tipografia N. Ciurcu din Braşov. Pentru prezentarea acestor două perioade, cf. Vasile Popeangă, Presa pedagogică din Transilvania, 1860-1918, Bucureşti, Editura did. şi ped., 1966, pp. 171-183. [13] Ultimul număr văzut: nr. triplu: I, nr. 10-11-12, martie-mai 1932. [14] Nu sunt cuprinse în indice materialele din numerele 20 şi 22 (p. 253-260) ale revistei, acestea fiind lipsă atât din fondurile Bibliotecii judeţene Braşov, cât şi din Biblioteca Academiei R.S.R. [15] I. Hangiu, Dicționarul Presei Literare Românești (1790-2000), ediția a III-a, București, Editura Institutului Cultural Român, 2004, p. 707. [16] I. Hangiu, op. cit., p. 707. [17] Ibidem, p. 707. [18] Ibidem, p. 707. [19] Ibidem, p. 707. [20] Ibidem, p. 707.