O istorie recuperată: Castelul Bánffy din Răscruci
Castelul Bánffy este unul dintre cele mai reprezentative exemple de arhitectură nobilă din Transilvania, cu o istorie ce se întinde pe parcursul mai multor secole. Aflat la intrarea în satul Răscruci, județul Cluj, castelul și moșia aferentă au aparținut familiei Bánffy, una dintre cele mai influente familii nobiliare din regiune. Moșia a intrat în posesia familiei Bánffy în anul 1405 și a rămas sub controlul acesteia până la naționalizarea de după cel de-al Doilea Război Mondial. Deși nu se cunosc multe detalii despre clădirile inițiale, se presupune că exista o construcție pe acest domeniu în perioada baronului György Bánffy (1739-1805), comite de Dăbâca și Crasna. Însă castelul, așa cum este cunoscut astăzi, a fost reconstruit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după ce conacul anterior fusese grav avariat în timpul Revoluției de la 1848-1849. Reconstrucția a început în 1859 și a continuat până după 1870 sub îndrumarea baronului Albert Bánffy (1818-1886), care a decis să ridice o nouă clădire, utilizând zidurile vechii structuri.
Baronul Ádám Bánffy (1847-1887), fiul lui Albert, a jucat însă un rol esențial în transformarea și înfrumusețarea castelului. Spre deosebire de mulți alți membri ai familiei sale, Ádám nu s-a dedicat carierei politice, ci a ales să se concentreze pe artă și meșteșuguri. Pasionat de tâmplărie, o abilitate pe care și-a perfecționat-o în timpul călătoriilor de studiu în Germania și Franța, Ádám a contribuit personal la decorarea interioară a castelului. Începând cu anul 1875, a realizat o serie de lucrări remarcabile, cum ar fi tavanul casetat din lemn din sala de mese, parchetul lucrat manual, lambriurile și mobilierul de inspirație neo-renascentistă. Printre elementele cele mai spectaculoase se numără soba din teracotă verde, decorată cu scene din istoria Ungariei, inclusiv alegerea lui Árpád și bătălia de la Mohács din 1526. De asemenea, baronul Ádám a colaborat cu arhitectul clujean Lajos Horváth pentru a realiza extinderi ale castelului, inclusiv sălile de la etaj și casa scării, unde au fost introduse vitralii. Decorațiile din lemn din sala de primire au fost realizate de meșteșugari renumiți, printre care neamțul Leopold Kaffer și românul Ioan Câmpean, în timp ce sobele din teracotă au fost lucrate de maghiarul István Lakatos.
Ultimul proprietar a fost baronul Albert Bánffy (1871-1945), fiul lui Ádám, care l-a moștenit în 1887. După al Doilea Război Mondial, odată cu instaurarea regimului comunist, castelul Bánffy a fost naționalizat, pierzându-și statutul de reședință nobiliară, iar în anii ‘60, clădirea a fost transformată în școală pentru copii cu dizabilități, destinație pe care a păstrat-o mai multe decenii. Această utilizare a apărat castelul de la degradare și astfel s-au păstrat multe dintre elementele decorative de la parter și câteva piese de mobilier.
În ultimii ani, s-au intensificat eforturile pentru restaurarea castelului și reintroducerea sa în circuitul turistic și cultural. Proiectul de restaurare a fost preluat de Consiliul Județean Cluj, care a investit resurse considerabile în reabilitarea acestui monument de o importanță istorică și culturală deosebită. Lucrările, finalizate în 2023, au vizat restaurarea zidurilor interioare și exterioare, a tâmplăriei originale, a mobilierului, vitraliilor și elementelor decorative din lemn, inclusiv cele realizate de Ádám Bánffy. Un alt aspect important al restaurării a vizat reamenajarea spațiului din jurul castelului. Parcul, care include un lac, a fost dotat cu un ponton din lemn, s-a reabilitat fântâna arteziană și, de asemenea, s-au făcut mai multe amenajări peisagistice. Clădirea principală a castelului a fost transformată într-un spațiu multifuncțional, adaptat atât pentru scopuri culturale, cât și pentru cercetare; etajul găzduiește mai multe săli cu scop cultural și de cercetare, iar la subsol a fost amenajat un spațiu expozițional, unde vizitatorii pot explora istoria castelului.
Restaurarea a redat castelului Bánffy statutul de bijuterie arhitecturală și culturală, consolidându-i rolul de punct de referință pe harta turistică a Transilvaniei. Prin includerea sa în circuitul public, castelul nu doar că promovează moștenirea istorică a regiunii, dar contribuie și la dezvoltarea culturală și economică a zonei. Astăzi, castelul poate fi vizitat de publicul larg și găzduiește evenimente culturale, expoziții și alte activități de interes comunitar, devenind un spațiu de întâlnire pentru iubitorii de istorie și frumos.
de Ana-Maria Negrilă
Comments