Cantemireștii

Ștefan Lemny, Cantemireștii. Aventura europeană a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea, prefață de Emmanuel Le Roy Ladurie, traducere de Magda Jeanrenaud, Colecția Historia, Editura Polirom, Iași, 2010, 326 p. (ediția a II-a, Iași, 2013, 544 p.).

A scrie o recenzie sau o cronică despre o carte publicată cu un deceniu în urmă poate părea la prima vedere anacronic. Atunci de ce merită totuși o prezentare? Din două motive simple: 1) datorită temei sau subiectului de actualitate abordat; și 2) pentru că avem în față o lucrare fascinantă, bine documentată și extrem de bine scrisă. Autorul acesteia este istoricul român Ștefan Lemny (n. 1952), naturalizat în Franța imediat după 1990, unde a lucrat în cadrul Bibliotecii Naționale a Franței (1991-2019), consacrat ca istoric al ideilor și sensibilităților colective din secolul luminilor, dar afirmat și între cei mai buni și apreciați cantemirologi tocmai prin această lucrare. Publicată inițial în limba franceză la Paris, în anul 2009, tradusă la scurtă vreme în românește prin eforturile Magdei Jeanrenaud și publicată la Editura Polirom din Iași în două ediții (2010 și 2013), cartea s-a bucurat de o bună receptare din partea istoriografiei franceze și românești, dar mai ales a largului public de la noi. O dovadă în acest sens o constituie epuizarea tirajelor. În fond, succesul de piață nu ar trebuie să reprezinte un prilej de mirare sau invidie, ci o bucurie pentru că prezintă viața, opera și destinul celor doi reprezentanți iluștri ai familiei princiare Cantemir: Dimitrie, principele savant al Moldovei, și Antioh, fiul acestuia, afirmat ca diplomat și scriitor recunoscut al Imperiului Rus din secolul al XVIII-lea. În timp ce Dimitrie Cantemir este arhicunoscut în lumea culturală și publică românească contemporană, efigia sa făcând parte integrantă din panteonul național românesc, opera sa cunoscând numeroase ediții românești pe parcursul secolelor XIX-XX, iar viața sa o ecranizare în cinematografia românească a anului 1973, viața, activitatea și opera fiului său Antioh sunt extrem de puțin cunoscute până și publicului de specialitate de la noi. Cu totul altfel se prezintă situația în Rusia și în arealul geopolitic al fostului imperiu sovietic, unde Antioh Cantemir a fost mereu evocat pe parcursul ultimelor două secole și elogiat de nume mari ale literaturii și criticii literare ruse, precum Aleksandr Pușkin și Visarion Belinski, acesta făcând așadar parte din marea cultură rusă, iar numele său fiind întipărit în memoria colectivă rusă în rândul primilor poeți moderni ca maestru al satirei literare. Evocarea și restituirea efigiei istorice și literare a celor doi Cantemiri între coperțile unui volum are meritul de a familiariza publicul francofon și român cu personalitățile ilustre și operele prodigioase ale celor două vlăstare celebre ale familiei princiare moldave. Această idee este reliefată în prefața lucrării de reputatul istoric francez Emmanuel Le Roy Ladurie (n. 1929) care îi atrage atenția cititorului francez și român că i se va deschide perspectiva asupra a două vieți cu un bilanț remarcabil, nume mari ale culturii europene și universale, precum „Voltaire, Montesquieu, Gibbon, Winkelmann, enciclopediștii și Burke, ca și Byron, Chateaubriand și Victor Hugo” citind și apreciind îndeosebi Istoria Imperiului Otoman a lui Dimitrie Cantemir, lucrarea lui Ștefan Lemny restituind istoriografiei franceze două „personaje pe care Occidentul modern le-a dat cu asupra de măsură uitării”.

Cartea are două părți mari, prima dedicată lui Dimitrie Cantemir cu subtitlul „de la Istanbul la Sankt Petersburg” și capitolele „1. Întemeierea unei case princiare”, „2. Ucenicia unui principe moștenitor moldovean”, „3. Orient și Occident pe malurile Bosforului”, „4. În oglinda primelor scrieri”, „5. Pe scena puterii”, „6. În Rusia lui Petru cel Mare”, „7. Principele la masa de lucru”, „8. Ultima aventură”, iar cea secundă este afierosită lui Antioh Cantemir purtând subtitlul „din Rusia în Occident” cu capitolele „9. Un tânăr principe în zorii Luminilor rusești”, „10. A scrie și a traduce: în căutarea unui destin literar”, „11. Un ambasador rus la Londra și la Paris”, „12. În vâltoarea opiniei publice și a schimburilor culturale”, „13. În republica literelor”, „14. Omul de litere”, „15. Viața sentimentală, amurg de viață” și „16. Aventura europeană a Istoriei Imperiului Otoman”, subtitlurile surprinzând de fapt firul central al destinului celor doi. Ideea autorului a fost de a îmbrățișa dintr-o singură privire cele două biografii și de a restabili continuitatea dintre ele, fără a viza o restituire exhaustivă a vieții lor. De aceea, cei interesați exclusiv de parcursul biografic detaliat și amănunțit al cantemireștilor vor fi dezamăgiți. Vor fi însă încântați cei preocupați mai ales de istoria culturală, de istoria ideilor și a mentalităților, de istoria luminilor și de o analiză a perspectivei apropierii culturale dintre diverse regiuni ale Europei, unite tocmai de destinul și opera fascinantă a celor doi Cantemiri: tatăl, Dimitrie, principe al Moldovei, și fiul, Antioh, prinț moldovean afirmat ca diplomat și scriitor rus, amândoi apreciați în cultura europeană a luminilor, cu toate că reputația sau gloria familiei a fost generată de operele lui Dimitrie Cantemir, al cărui nume a fost dăltuit în piatra de pe fațada bibliotecii Sainte-Geneviève din Paris, alături de Leibniz și Newton. Ștefan Lemny are avantajul de a se mișca foarte ușor și captivant totodată prin discursul istoric pe care-l profesează nu numai în istoriografia română, franceză și rusă, ci și în literatură, filosofie, artă și teologie, ceea ce-i dă șansa de a recepta și interpreta operele lui Dimitrie și Antioh Cantemir într-un sens deopotrivă profund și accesibil lectorului contemporan. Succesul de piață al cărții cred că a rezidat tocmai în modalitatea în care autorul a țesut expunerea, în articularea antrenantă și clară a discursului, în seriozitatea și onestitatea abordării și, desigur, în readucerea în actualitatea românească a Cantemireștilor. De fapt, de aici a plecat interesul și pledoaria mea pentru această carte lecturată cu o atenție deosebită în vara acestui an, 2023, declarat prin lege organică a Parlamentului României „Anul cultural Dimitrie Cantemir”, cu prilejul aniversării a 350 de ani de la nașterea principelui (1673), respectiv a 300 de ani de la trecerea acestuia în eternitate (1723).

Domn al Moldovei (1710-1711), apoi consilier secret al țarului reformator Petru cel Mare, savant emblematic și membru al Academiei din Berlin, Dimitrie Cantemir a devenit cunoscut în Europa îndeosebi datorită lucrării sale Istoria Imperiului Otoman, publicată în engleză (1735 și 1756), franceză (1743) și germană (1745), apreciată de cărturarii vremii și considerată în secolele XVIII-XIX o referință în domeniu. Antioh Cantemir (1709-1744), ambasador apreciat al Rusiei în Anglia (1731-1738) și Franța (1738-1744), fondator, prin Satirele lui, al poeziei ruse moderne și traducător al lui Horațiu și Fontenelle în rusește, a fost apreciat în epocă de intelectuali redutabili, precum Montesquieu și Voltaire. Deși ambițiile dinastice ale principelui moldav nu s-au împlinit, iar neamul său pe linie masculină s-a stins la finalul secolului al XVIII-lea, cei doi iluștri reprezentanți ai familiei au înscris prin opera lor numele cantemireștilor în istoria și cultura europeană. Cartea istoricului Ștefan Lemny are meritul de a readuce în atenția publicului românesc povestea lor într-o manieră profesionistă, accesibilă și captivantă fiind o lectură obligatorie pentru toți cei interesați a (re)descoperi biografia, personalitatea emblematică și opera prodigioasă a cantemireștilor. Iată pe scurt motivele pentru care am considerat necesară prezentarea acestei lucrări în anul cultural Dimitrie Cantemir adresându-vă tuturor, dragi cititori, invitația de a parcurge această carte asigurându-vă că nu veți regreta, dimpotrivă, vă veți desfăta.

de Mircea-Gheorghe Abrudan

Mircea-Gheorghe Abrudan (n. 1986) este cercetător științific III Dr. la Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române din Cluj-Napoca. A absolvit Facultatea de Istorie și Filosofie (2008) și cea de Teologie Ortodoxă (2009) din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Este absolvent al Masteratului „Istoria Europei de Sud-Est” organizat de Universitatea „Babeș-Bolyai” și „Karl-Franzens” Universität Graz din Austria (2010). Este doctor în istorie (2014) și doctor în teologie (2021) la Universitatea „Babeș-Bolyai”. În anul 2018 a fost distins cu „Crucea șaguniană” de către Mitropolia Ardealului; în 2020 a primit „Crucea Transilvană” de la Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului, iar în 2022 „Crucea Nordului” de la Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord. Este autor, coautor, editor și coordonator a 19 volume apărute în România și în străinătate și a peste 130 de studii de specialitate. Cel mai recent volum „Mitropolitul Andrei Șaguna. O biografie culturală” a fost publicat în 2023, la editura „Școala Ardeleană”.